Perdeaua cenuşie de nori se revarsă peste ţinutul împărătesc ,întristând tabloul naturii . Paşii uşori,dar totodată hotărâţi ai femeii,o purtau spre două porţi de fier,gravate cu iniţialele S.V. .

   În timp ce aştepta să i se deschidă,îşi aţinti privirea asupra frumoasei grădini ce se afla în faţa ei,împodobită cu mii de flori şi cireşi înmiresmaţi .Adierea blândă a vântului îi mângâia faţa palidă,iar ea,cu degetele jucându-se prin păru-i de aur,îşi mută privirea spre cerul întunecat,gândindu-se în sinea ei “ăsta nu e semn bun” . Şirul gândurilor sale a fost întrerupt de o voce masculină :

  – Împăratul vă aşteaptă înăuntru . o înştiinţă unul din slujitori .

Aceasta îi oferi un zâmbet drept răspuns,după care slujitorul îi deschise poarta .

 

Femeia intră sfioasă în sufragerie,aceasta părându-i-se imensă . Acolo o aşteptau împăratul şi soţia lui . Se îndreaptă spre aceştia,făcând o plecăciune. Cu glasul întretăiat,rosteşte :

– Măria Ta,e o onoare să mă aflu aici .Cu ce vă pot fi de folos ?

Împăratul o pofteşte să ia loc,începând să îi povestească :

– Eu şi soţia mea ne dorim foarte mult să avem un copil . De aceea,am încercat de-a lungul anilor,tot ce s-a putut, dar a fost în zadar . Speram să ne poţi ajuta tu, Alessia .

Femeia l-a privit cu întristare,după care a spus :

– Cunosc un vraci care vă poate ajuta. Pentru câţiva galbeni,vă poate îndeplini dorinţa,ştiu asta. Nu v-aş spune despre el dacă nu aş fi sigură de ceea ce poate face,mă cunoaşteţi doar .

Împăratul a zâmbit cu încredere,luând-o de mână pe soţia sa :

– Dacă ne-ar putea ajuta,răsplata va fi pe măsură . Alessia a încuviinţat :

 – Dat fiind că aţi luat această hotărâre,mă voi retrage . Voi vorbi cu vraciul şi îl voi convinge să vină în seara asta . Mă bucur că v-am putut fi de folos . glăsuieşte aceasta,făcând o plecăciune şi părăsind încăperea .

 

Alessia iese grăbită din palat,îndreptându-se spre pădure . Pe faţă îi curgeau şiroaie de apă,dar nu pentru că ar fi plâns. Începuse să plouă . Şi-a închis ochii pentru o clipă,tresărind când simţi o atingere .

În faţa ei se afla un bărbat de înălţime medie,cu sprâncene groase,bărbia ascuţită şi ochii negri,pătrunzători . Pe un ton grav,aceasta spune :

– Ei bine ? Ai fost la palat ?

Ea încuviinţă,dându-i de veste :

– Trebuie să te duci la împărat când se lasă noaptea . Peste două ceasuri .

Bărbatul îşi ridică mâinile,privind cerul întunecat :

– Ploaia nu se va opri până atunci . Ştii că asta va avea consecinţe .

Alessia răspunde :

– Ştiu,Drake,dar nu mai putem întârzia nici măcar o zi . Altfel,noi vom fi cei care vor plăti consecinţele !

 

 

După un an …..

Tabloul naturii renăştea . După o iarnă lungă,cu ninsori şi crivăţ , a venit din nou primăvara . Păsărelele ciripeau, frumoşii ghiocei din grădina împăratului îşi făceau apariţia,unul câte unul , caii tropoteau , iar soarele şi-a luat locul cuvenit . Dar,mai presus de toate,oamenii zâmbeau … şi motivul era unul mult mai important decât întreaga natură : S-a dus vestea prin ţară că împărăteasa a adus un copil pe lume . Însă nu putea duce numele împăratului mai departe,era o fetiţă . O făptură inocentă,cu două pietre de safir care-i dădeau voie să cunoască această lume nouă pentru ea. O lume care,spre nefericirea ei, îi va aduce suferinţe …..

 

Împăratul umbla prin palat , grăbit şi agitat , ţipând la slujitori. În spatele său apare împărăteasa Elizabeth,care îi spune pe un glas duios :

– Linişteşte-te … totul va ieşi exact aşa cum ne-am dorit,aşa cum merită micuţa Sherlyn .

– Ai dreptate,draga mea. Dar invitaţii vor sosi în curând,iar slujitorii nu au aranjat încă mesele . Încep să mă pierd cu firea !  se plânse el

Elizabeth a întrebat puţin sfioasă :

– Crezi că ursitoarea aceea se va supăra că nu am invitat-o la ospăţ ?

– Nu ar avea de ce să fie supărată,e ospăţul nostru,noi chemăm pe cine dorim . Totuşi,am fi chemat-o şi pe ea dacă am fi avut 13 talere de aur în care să le servim bucatele,dar din păcate,avem cu unul mai puţin . În plus, ştii ce se vorbeşte despre ea ….

Înainte ca împărăteasa să spuna ceva,unul din slujitori veni în sala de mese pentru a-i anunţa pe toţi că învitaţii încep să sosească . Elizabeth a părăsit încăperea,mergând să o aducă pe fiica ei,micuţa Sherlyn,că doar pentru ea era petrecerea !

Peste două ceasuri,palatul era plin cu domniţe frumoase,venite de prin cine ştie ce părţi ale lumii,şi cunoştinţe de-ale împăratului . Toţi sărbătoreau bucuroşi venirea lui Sherlyn pe lume . Când seara se apropia de sfârşit , toată lumea ştia că urmează un moment special,acela în care ursitoarele se duceau pe rând la fiica împăratului şi o înzestrau cu tot felul de daruri,fiecare dăruindu-i ce credea de cuviinţă .

Aceasta a primit frumuseţe,bunătate,înţelepciune şi multe alte daruri . A douăsprezecea ursitoare se îndrepta spre micuţa făptură,pentru a-i dărui ce credea ea că e mai de preţ ,dar uşa se deschisese cu putere, făcându-şi apariţa o femeie scundă,cu părul roşcat şi privirea ucigătoare.

Morgan 4

Ceilalţi tresăriră la vederea acesteia,trecând sub semnul tăcerii . Ea se plimbă prin încăpere,ajungând în faţa împăratului şi a soţiei lui , privindu-i cu dispreţ şi spunându-le :

– Frumos,împărate,foarte frumos ! Se poate aşa ceva ? Prima ta copilă vine pe lume,iar tu uiţi să inviţi anumite persoane la petrecerea ce o dai în cinstea ei .

– Vino să vorbim într-un loc mai liniştit , Morgan . încercă să o calmeze împăratul

– Nu ! Eu vreau să vorbesc aici , în faţa tuturor .

– Există o explicaţie ….

– Ştiu . Am aflat de scuza ta jalnică . Pereţii au urechi …. Însă nu voi accepta aşa ceva ! Veţi plăti,trebuie să plătiţi ! ţipă aceasta încât să fie auzită de toată lumea,îndreptându-se spre pătuţul de lemn poleit cu aur,în care se afla Sherlyn . I-a atins mâna,rostind nişte cuvinte neînţelese de nimeni,după care a strigat cu toată puterea :

–  Această făptură va avea o copilărie nefericită,va suferi de-a lungul anilor,iar când va veni vremea, la cincisprezece ani,se va înţepa cu un fus şi va muri !

Acestea fiind spuse,Morgan se retrase grăbită din palat,lăsând în urma ei o mulţime speriată . Cea de-a douăsprezecea ursitoare,care nu apucase să-i dea vreun dar fetei , alergase spre ea,luându-i palma micuţă într-a ei,şoptind :

– Dar nu vei muri,ci vei cădea într-un somn adânc de 100 de ani,iar cel ce te merită cu adevărat va avea puterea să te salveze din mrejele eternităţii !

Chiar dacă nu era o scăpare,era tot ce putea face în acel moment . Odată ce acele vorbe au fost rostite,măcar se ştia că Sherlyn putea fi salvată,într-o bună zi ……

După 15  ani ……

Astăzi era o zi mare ! Domniţa Sherlyn Vanderwall împlinea frumoasa vârstă de 15 ani . Întreg ţinutul se pregătea de petrecere,dat fiind că împăratul adora petrecerile,mai ales cele date în cinstea fiicei sale prea iubite . Slujitorii fugeau dintr-o parte în alta,grăbindu-se să aranjeze ce mai trebuia,pentru a ieşi totul perfect .

Tânăra fiică a împăratului stătea de vorbă cu bucătăreasa, pentru a mai trece timpul . Aceasta îi spuse :

– Domniţă Sherlyn, te sfătuiesc să îţi iei rochia cea nouă,cea albă,primită de la contele Sebastian . Este în una din camerele de sus, şi sunt sigură că ţi-ar veni foarte bine . E o ocazie specială ! zâmbi bucătăreasa

– Ai dreptate . Mă voi duce să o caut, şi voi veni de îndată ca să mă vezi ! răspunse Sherlyn entuziasmată, ieşind din bucătărie şi urcând scările palatului .

Căutând camera în care se afla rochia,ea descoperi încăperi de a căror existenţă nu avea niciun habar până astăzi, aşa că se hotărî să facă un tur al casei sale,gândindu-se că rochia mai putea aştepta . În mica ei plimbare,a descoperit încăperi frumoase,dar niciuna nu se compara cu camera sa,decorată într-un stil unic . Încet-încet, ajunse în turn, văzând o uşă mică şi dărăpănată . În broască se găsea o cheie ruginită,iar aceasta o răsuci . Uşa se deschise,scârţâind, iar Sherlyn dădu peste o femeie bătrână care stătea pe un scaun de lemn . Bătrâna o pofti înăuntru, spunâdu-i cu o voce tremurândă :

– Ce te aduce pe aici , copila mea ?

– Nu..nu ştiu . E prima oară când intru aici . răspunde Sherlyn cu sinceritate

– Asta înseamnă că e prima dată când vezi aşa ceva . şopti bătrâna arătându-i un obiect ce îl ţinea în mână .

– Ce e ăsta ? întreabă fata neştiutoare

– I se spune fus . „ Dar va fi cauza morţii tale “ continuă femeia în gândul ei . Ai vrea să încerci să torci ? E foarte frumos,crede-mă .

Sherlyn se apropie cu paşi uşori de bătrână,luând fusul în mâna sa . Dar,odată ce simţi fusul în mâinile sale firave, ochii ei s-au închis şi ea s-a prăbuşit pe podeaua rece,faţa ei  fiind acum o bucată de marmură,iar ea,un trup neînsufleţit .

Bătrâna se ridică mândră din scaunul de lemn, rostind nişte cuvinte într-o limbă necunoscută ,preschimbându-se într-o femeie frumoasă,cu părul roşcat şi privirea ucigătoare,era aceeaşi ursitoare care a pus un blestem asupra ei cu cincisprezece ani în urmă .

Acum,că Sherlyn a căzut pradă unui joc mortal, toţi locuitorii ţinutului vor avea de suferit, iar asta va fi inevitabil . 

 

După 100 de  ani …..

O nouă zi,un nou început . De fiecare dată,oamenii spun la fel,dar nimeni nu crede cu adevărat în asta. Nici cei din ţinutul împărătesc nu pot crede asta,deoarece întotdeauna când  încearcă să treacă peste, există cineva în umbră care ţine morţiş să le amintească de tragedia care s-a întâmplat în urmă cu o sută de ani la palat . Să le amintească de spiritele rele care umblă nestingherite ,care i-au adus moartea lui Sherlyn  Vanderwall, şi totodată celor care se aflau în palat în acea zi nefericită .

Totuşi, se spune că speranţa moare ultima . Aşa să fie ? Să existe oare o urmă de speranţă,o rază de lumină în acest colţ întunecat al lumii ? …. Fiecare să spună ce-o vrea,dar soarele deja a răsărit .

–  Eşti sigur că vrei să faci asta ? Mai gândeşte-te odată ! se rugă Byron de prietenul său

– Ţi-am explicat deja de patru ori în dimineaţa asta ! Mă voi duce şi o voi salva pe domniţă . spuse Michael cu o urmă de încredere în glasul său

– Dacă te pot ajuta, să ştii că o voi face. Pot veni cu tine . Sunt prietenul tău !

– Ştiu, şi apreciez asta . Dar nu poţi veni cu mine . Eu sunt cel care trebuie să facă lucrul ăsta . Respectă-mi decizia , te rog .

– Mai ai nevoie de lucrul acela de care mi-ai spus să fac rost … ? întreabă Byron

– Da, e biletul de intrare acolo,dacă aş putea spune aşa . Unde e ?

– Pe măsuţa de lemn din stânga . Mă mir că nu ai băgat de seamă până acum .

Michael se îndreptă spre locul indicat de prietenul lui, luând o sticluţă prăfuită de acolo, punând-o într-o cutie de lemn . Pe urmă,s-a întors cu faţa spre Byron,bătându-l uşor pe umăr .

– Mulţumesc pentru tot ! Îţi promit că ne vom revedea într-o bună zi .

Acesta a încuviinţat ,iar Michael a ieşit din colibă, având în mână cutia de lemn . Se îndrepta spre palat .

 

Tânărul se apropia de palat ,iar el ştia că asta implică pericol . După cum a fost învăţat ,a scos sticluţa din cutia de lemn pe care o purta cu el, şi bău din ea . Cu fiecare picătură care îi învăluia corpul, se simţea tot mai puternic . Acum, porni la drum . Când ajunse în faţa palatului şi văzu mărăcinele ce înconjurau palatul, ştia că putea să treacă prin ele fără a fi rănit . Avea tot ce îi trebuia, şi era mai mult decât fericit să ştie că sufletul său pereche se va trezi din somnul morţii în curând .

Cu paşi încrezători, se avântă şi trecu prin tufişurile cu spini ce constituiau drumul de la porţile de fier până la intrarea în palat ,simţind de fiecare dată câte o uşoară zgârietură pe corpul său . A deschis uşa şi a intrat în palat ,urcând în grabă scările . Ştia exact unde trebuie să ajungă . După câteva minute,a ajuns în turnul cel vechi , deschizând cu putere uşa ruginită,care scârţâia, intrând . Privirea i-a căzut pe EA .

Zăcea pe podeaua rece, corpul ei fiind neatins de zeci de ani . S-a apropiat cu greu, privirile sale intensificându-se . Îl durea enorm să o vadă aşa . Însă ştia că toate astea vor lua sfârşit , de îndată ce o va salva . Aşa că nu stătu mult pe gânduri şi se aşeză pe podea, alături de ea . Buzele lui îşi făceau drum spre ale ei , iar câteva secunde mai târziu, o cuprinseră  într-un sărut inocent .

Se desprinse cu greu din îmbrăţişarea buzelor ei dulci , deschizându-şi ochii . Acum trebuia să aştepte . Şi asta avea de gând să facă . O va aştepta .

 

 sherlyn 1

Băiatul se plimba prin cameră, neştiind ce să facă . Se gândea că poate totul a fost în zadar, şi a făcut ceva greşit ,ori domniţa lui nu mai putea fi salvată . Toate gândurile sale întunecate au pierit în momentul în care ea şi-a deschis ochii cu greu . S-a îndreptat spre ea , încercând să o ridice, dar a renunţat la ideea aceasta şi a lăsat-o puţin să îşi revină . Ea şi-a întors capul spre el , încercând să spună ceva :

– Eu … sunt …

“Shh” … i-a şoptit el .

– Tu … eşti în siguranţă . Nu încerca să te oboseşti, te voi ajuta eu . Acum trebuie să plecăm de aici , cât mai repede . Mă înţelegi ? Te rog ,ai încredere în mine, promit că îţi voi spune totul ,dar aici eşti în pericol . Mai târziu, când te vei simţi mai bine,vom vorbi . Da ?

– Mhm… murmură ea cu greu,închizându-şi ochii .

El a luat-o în braţe cu grijă , după care a scos-o din palat . A dus-o în coliba lui , după care a înşeuat un cal şi i-a dat să mănânce,pentru a o ajuta să îşi revină .

Înainte să se lase seara, au plecat călare spre un loc ştiut de el . În timpul drumeţiei , el i-a povestit ce s-a întâmplat cu ea, despre blestem ,despre cei o sută de ani în care a fost moartă, şi despre modul în care a salvat-o . Ea începea să aibă încredere în el,simţea că putea să o facă .

 

 

Întunericul a pus stăpânire peste tot , iar Regina Imaculată stătea mândră în tronul ei ceresc , înconjurată de micuţele făclii sclipitoare, de parcă ar fii copii săi rupţi dintr-o iluzie . Cei doi au hotărât că e timpul să se opreasca şi să doarmă sub cerul împânzit cu stele, fiind foarte departe de palat .

El a legat calul de un copac, după care a strigat :

– Ce crezi că faci ?

–  Baie . Nu am mai făcut una de foarte mult timp ! răspunde Sherlyn jucăuş

– Îmbrăcată ? întreabă Michael ridicându-şi o sprânceană

– Doar nu ai vrea să mă dezbrac în faţa ta ! a început ea să râdă,după care a sărit în apă , începând să înoate .

Când şi-a deschis ochii  , l-a zărit pe Michael în faţa ei . În timp ce îi admira pieptul gol, l-a întrebat pe un ton seducător :

– Tu ce crezi că faci ?

– Baie . răspunde el simplu , ridicând din umeri .

Merlyn

Ea l-a stropit cu apă, iar el a început să înoate după ea . Se jucau ca doi copii . Dintr-odată,ea se opri , făcând ochii mari . El a întrebat-o vizibil speriat :   

– Ce s-a întâmplat ? Te simţi rău ?

– Nu… doar că pentru un moment ,am simţit ceva ciudat . O presimţire … a răspuns Sherlyn cu o voce tremurândă

– Atunci e mai bine să plecăm de aici . Vino ! a glăsuit el ieşind din apă .

 

 

După un drum de vreo două ore,au ajuns într-un loc retras , unde se afla o casă părăsită . Era mare,dărăpănată,dar părea sigură . Ferită de pericole .

Au intrat într-o încăpere unde se găsea o canapea jerpelită,dar era numai bună pentru a dormi . Au făcut focul şi au început să povestească :  

– Sherlyn , trebuie să îţi mărturisesc mai multe lucruri … spune Michael cu glasul întretăiat

– Te ascult . Ce vrei să-mi spui ?

– Nu ştiu cât de nebun mă vei considera, dar trebuie să ştii . Din moment ce Morgan a pus un blestem asupra ta, ştii că există supranaturalul . Prin urmare, există vrăjitoarele . Înţelegi ?

După câteva clipe de tăcere, ea a răspuns :

– Da . Nu ştiu de ce, dar te cred . Ceva îmi spune că sunt pregătită pentru mai mult .

– Asta pentru că există mai mult ….. Noi doi ne cunoaştem de foarte mult timp . Într-o altă viaţă am fost împreună, tu ai fost o vrăjitoare,iar eu am fost adus în viaţa aceasta a ta pentru a te salva, pentru că nu am putut face asta în cealaltă şansă pe care am avut-o …. şi te-am pierdut . Nu vreau şi nu pot să las asta să se întâmple din nou … a spus Michael cu lacrimi în ochi .

Sherlyn l-a privit îndurerată,luându-l în braţele sale,pentru a-l linişti .

– Ai reuşit . M-ai salvat . Suntem împreună din nou . Poţi să îmi spui în continuare, voi înţelege tot . Linişteşte-te ….

El a luat-o de mâini , privind-o în ochi .

– Înainte de toate,mai trebuie să îţi spun ceva . Cea care a pus blestemul asupra ta , Morgan, a fost duşmanul tău şi în trecut . Este … mătuşa mea .

– Şi ce ar trebui să însemne asta ?

– Nu eşti în pericol alături de mine . Eu te voi proteja , împreună o vom învinge . Eu nu păstrez legătura cu ea, nu ne înţelegem deloc . Trebuie să ai încredere în mine . 

– Am încredere în tine ! zâmbi Sherlyn , după care se ridică de jos,şi se întinse pe canapea,închizând ochii .

Michael s-a apropiat uşor de ea, privind-o cu drag . S-a aplecat uşor deasupra ei , atingându-i cu delicateţe buzele rozalii . S-a îndepărtat după câteva clipe, lăsând-o să doarmă .

–  M-ai sărutat . murmură ea

– Nu ar fi prima oară . zâmbi el

 

 

Mai erau câteva ore şi soarele răsărea . Sherlyn dormea,iar Michael îi veghea somnul , pentru a fi sigur că trece de această noapte în siguranţă . În timp ce punea un lemn pe foc, pentru a nu se stinge , a auzit un mic zgomot în spatele său . Înainte să se poată întoarce cu faţa, gura i-a fost astupată şi el a fost luat cu forţa din încăpere de către doi bărbaţi ,care l-au dus într-o altă cameră . El se zbătea să scape din mâinile lor , dar era în zadar . Într-un final , unul dintre cei doi i-a spus :

– Nu e nimic personal . Noi doar ne facem treaba .

Dintr-odată s-a auzit un ţipăt puternic ,urmat de o linişte mormântală . Michael cunoştea acea voce,era vocea lui Sherlyn ….

Cei doi bărbaţi i-au dat drumul ,ştiind că nu mai era nevoie să îl reţină, lăsându-l să se întoarcă în locul unde se afla femeia pe care o iubea . La vederea ei , lacrimile au început să-i inunde faţa , iar sufletul său era acum rupt  în mii de bucăţele …. Simţea că totul e pierdut , el nu o putute salva nici de această dată  …. Trupul ei neînsufleţit zăcea pe jos , rochia ei fiind pătată cu sânge . Din umbră  apare o femeie care avea mâna pătată cu sânge, ţinând în ea inima lui Sherlyn .

Morgan 2

Michael o privea cu ură pe femeia cu părul roşcat ce se afla în faţa lui , şoptind printre lacrimi :

– Tu ….

Morgan i-a zâmbit răutăcios , glăsuind :

– Ştii cum îmi place mie să spun . Familia … cel mai bun lucru , ori cel mai rău ! după care se face nevăzută , iar Michael se prăbuşeşte lângă Sherlyn , care acum era cu adevărat moartă . I-a luat faţa între mâini încercând să se convingă că nu e adevărat , dar destinul se întorsese împotriva lui din nou . I-a răpit ultima şansă de a fi cu sufletul său pereche , de a fi fericit ….

       Iar cine sunt eu ? Eu sunt dovada vie a faptului că nu toate basmele au un final fericit …. ~

 

 ––––––––––––––––––-

Autor : Bianca ( vampireblack ) 

17 răspunsuri »

  1. Ahhh cat pot sa iubesc one shoot-ul asta ! Il stiam,l-am mai citit ,dar e o incantare sa-l citesc dinnou ! Si ma bucur foarte mult ca ai hotarat sa-l faci….Atunci ,in trecut :)))
    Mai asteptam one shot-uri ,pentru ca draga mea………..Esti extraodinara:**

  2. L-am citit prima oara pe blogul lui Lexy cand a postat compunerile de la concurs si acum l-am recitit cu drag pentru ca mi-ai lispt la fel de mult ca si celorlalte scriitoare/cititoare!Ma bucur ca te-ai intors „printre noi” si sper sa nu ne mai parasesti,cel putin nu asa de mult 😀
    ~Love,B!~

  3. GENIAL. Deci, serios, din tot sufletul, genial!! Nu am ştiut în viaţa mea cum să scriu o parodie şi mi-am dorit dintotdeauna să citesc una, iar asta m-a dat gata. Serios, e fantastică. Te pricepi. Mai aştept şi altele. :*

    • Multumesc frumos,acum am o perioada nu prea buna pentru scris,sunt lipsita de inspiratie,dar te invit sa citesti si ale povesti de pe blog,sa-mi spui,daca vrei,ce parere ai.
      Scuze de intarzierea raspunsului :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s