Lacrimi îngheţate străpung pământul,făcându-l să vibreze,în cimitirul unde îşi au locul de pace mii de suflete pierdute,iar cerul,
ca o mantie cenuşie,ne învăluie într-o iluzie ascunsă. Prin ceaţă,cu greu,se distinge o silueta.Cu paşi uşori şi
cu scopul bine conturat in minte,caută ceva.Acel ceva pe care nu îl găseşte şi nu pare s-aibă vreo idee despre asta.Zgomote
puternice si neobişnuite o fac să-şi schimbe privirea,chiar oferindu-i o senzaţie de teamă.Un bărbat se furişează în spatele
ei fără a fi auzit,prinzând-o de talie.O ţine strâns,să nu-i scape cumva,iar cu cealaltă mână îi mângâie încet buclele de
aur,dându-i-le la o parte şi lăsându-i gâtul gol…îi şopteste ceva la ureche şi o priveşte cu poftă,ca şi când ar vrea să o lase fără suflu,absorbindu-i
puterile şi însăşi viaţa.Îşi întredeschide buzele,lăsând la vedere dinţii perfecţi,care in clipa următoare se preschimbă în
nişte colţi ascuţiţi,care nu par să mai poată aştepta după hrană.Ochii îşi schimbă culoarea maronie într-una
nemaiîntâlnită -un roşu diavolesc-iar el îşi apropie colţii de gâtul femeii,lent…dându-i timp să simtă frică,disperare,
neputinţă,bătăile inimii care devin tot mai rapide oferindu-i o senzaţie de plăcere.

________________________________________________________________

     Femeia,care avea o plantă în mână culeasă de prin cine ştie ce locuri,rosteşte câteva cuvinte neînţelese de el,iar neînsemnata
plantă se preschimbă într-un superb trandafir albastru.La vederea acestuia,bărbatul dispare fără urmă,cu o viteză impresionantă.
     Ea profită de acest lucru,luand-o la fugă prin padure,ignorând sunetele provocate de paşii săi pe grămezile de frunze
căzute din copacii care vegheau asupra sa.Dă buzna într-o peşteră ascunsă între munţi,unde se află un om care citea o carte
prăfuită şi veche.Cu o tonalitate calmă a vocii,spune:
     -Eu..am fost în cimitir să…

     -Încă le plângi de milă victimelor lui Edith,scumpa mea?
     -Mă cunoşti doar,ador să-mi petrec timpul acolo.spune ea,plimbându-se prin încăpere .Se indreaptă spre un colţ 
al acesteia,fixându-şi privirea spre o lumânare pe care o suflă,cu intenţia de a lăsa întunericul să pună stăpânire în peşteră
.În clipa următoare,o mica flacără izbucneşte de nicăieri,luminând peştera întunecată.

     -Deja este o simplă joacă pentru tine să aprinzi o lumânare stinsă,remarcă bărbatul cu admiraţie.

     -Am avut cel mai bun profesor,zâmbeşte ea .
     -Zâmbetul de pe buzele tale îmi dă de gândit.Mărturiseşte-mi ce s-a întâmplat în cimitir.
     -Am avut ocazia sa vad ceva unic…îţi aminteşti poveştile ce mi le spuneai despre celelalte entităţi?Ei bine,azi am ‘făcut

cunoştinţă‘ -neoficial spus- cu creatura nopţii,care tânjeşte după sânge şi găseşte plăcere în a ucide orice fiinţă,

indiferent de natura ei.M-a atacat într-un mod „elegant”,iar eu nu m-am lăsat mai prejos.Am încercat vraja vizuală,şi a mers.
Cred că am avut o motivaţie puternică în acel moment,o criză existenţială…<ori el,ori eu>.Eşti mândru de mine,tată?
     Ethan o privea pe fiica lui cu uimire,deconectat de realitate…rostind de nenumărate ori „vampir,vampir,vampir…”.
     -Da,un vampir.Mi-ai spus ca ai văzut foarte puţini la viaţa ta.Acum,am văzut şi eu unul.Şi era cât pe ce să mă muşte,dar am
ştiut să mă apăr.Repet întrebarea,eşti mândru de mine?

____________________________________________________________________

     O umbră se observă pe perete,apropiindu-se tot mai mult,întrerupând discuţia dintre Ethan şi fiica lui.
     -Mamă…te pricepi de minune să întrerupi lumea.zice Alessia batjocoritor.
     -Alessia,te rog…nu încerca să fii ironică.Ştii bine că nu funcţionează.Vreau să vorbesc cu Ethan.
     -Te ascult,Edith..spune acesta îndreptându-şi privirea către soţia lui,o femeie superbă cu păr brunet şi ochi
albaştri.
     -Aş prefera să vorbim între patru ochi,sunt nişte lucruri serioase şi nu e cazul să amestecăm copiii.dă de înţeles ea pe
un ton îngâmfat,primindu-şi replica de la Alessia:
     -Mamă,am 21 de ani.Consideri că e nevoie să-mi spui „copil”?
     -Nu făceam referire doar la tine.Hayden nu trebuie să afle ceea ce discutăm acum,iar dacă tu insişti,vei afla.După cum bine
ştiţi,când o gorgonă şi un vrăjitor au copii,natura le atribuie câte o identitate.Alessia e vrăjitoare,iar Chayanne va fi
o gorgonă.Momentul tranziţiei diferă de la persoană la persoană…Lui Chayanne i-a venit timpul,afirmă Edith cu o voce
convingătoare.
     -Stai puţin…Chayanne va fi ca şi tine?Unde e acum ?întreabă Alessia vizibil îngrijorată pentru sora ei,deşi nu se aflau
in relaţii bune.

     -Dacă ţi-am dat voie să asculţi,nu înseamnă că trebuie să intervii cu intrebările tale inutile.răspunde mama ei uşor 

enervată,dându-şi ochii peste cap.
     -Edith,te rog,nu e momentul să vă certaţi…cum se simte Chayanne?Ce trebuie făcut ca să o transformăm în gorgonă?

     -Trebuie să îndeplinim blestemul,trebuie să faci o vrajă.Altă cale nu există,şi îţi pot jura că în momentul ăsta nu ai cum
să-i faci durerea să dispară.Şi eu am trecut prin asta,şi e o senzaţie pe care nu ai vrea să o simţi,e ca şi când ţi-ai trăi
ultimele clipe din viaţă,şi nici alea nu se pot numi clipe ale vieţii.Îi va cădea părul şi îşi va pierde vederea pentru
perioade scurte de timp.Toate astea până când o vei transforma,atunci va începe o viaţă nouă pentru ea şi e posibil să fie
consecinţe grave dacă nu învaţă să se controleze…dar merită să riscăm,până la urma urmei dacă nu o facem,va muri în cele

mai groaznice chinuri.

___________________________________________________________________
     Odată ce mama ei a spus toate astea,Alessia a luat-o la fugă,îndreptându-se spre casă.Abia răsuflând,intră în camera surorii

ei:
     -Chayanne….unde eşti? întreabă aceasta cu lacrimi in ochi .În timp ce o căuta cu privirea,se îndreptă spre nepoata
ei,fiica lui Chayanne,micuţa Katherina.Ea stătea într-un pătuţ de lemn,iar ochii ei micuţi şi albaştri -moşteniţi de la mama

sa- priveau in gol.O lacrimă s-a prelins pe obrazul Alessiei,în timp ce se gândea la fiica ei,Morgan,care avea aproape 

aceeaşi vârstă ca şi Katherina.Se gândea că sora ei ar putea pierde totul,iar ea chiar suferea din cauza asta,cu toate că
nu s-au avut la inimă una pe cealaltă de-a lungul anilor.Cufundată în gânduri,îi atinge mânuţa Katherinei,iar tăcerea este întreruptă de un ţipăt al lui Chayanne: 

     -Nu vreau să mooor !! aceasta era ascunsă în spatele uşii,cu fire smulse din păr şi cu faţa plină de lacrimi.Această imagine
o îndureră şi mai mult pe Alessia,care se indreptă cu blândeţe spre ea,luându-i faţa în mâini : 

     -Ascultă-mă ,surioară.Nu vei muri ! Nu voi lăsa să se întample asta!Vei trăi,trebuie să trăieşti! zise sora ei printre 

suspine,îmbrăţişând-o cât de puternic putea.
     -De ce mă consolezi?Ştiu că asta ţi-ai dorit dintotdeauna…ca eu să mor. 

     -Cum poţi spune aşa ceva?Toate vorbele grele pe care ni le-am aruncat una alteia nu au nicio valoare,eşti sora mea şi te

iubesc!Niciodată nu ţi-aş putea dori moartea,oricâte conflicte am fi avut în trecut. 

     Chayanne nu părea atinsă de vorbele surorii ei,ea doar îşi plimba mâinile prin părul ei negru,de fiecare dată „culegând”
alte fire.Îi cădea părul.Tremurând,întreabă sfioasă:

     -Alessia,unde eşti? Ea îşi mişca mâinile prin aer,de parcă nu ar fi ştiut că Alessia era in faţa ei.
La auzul acestor vorbe,blondina izbucni în plâns.A luat-o de mână pe Chayanne,şoptindu-i : „Sunt aici!Mereu voi fi…”

___________________________________________________________________

     -Unde a dispărut Alessia?E atât de nesăbuită fata aia!
     -Nu mai pot să te aud cum vorbeşti despre ea!Înţelege odată,Edith.Atât Chayanne,cât şi Alessia sunt copiii tăi.Să nu mai
vorbim de Hayden,pe care îl ignori întotdeauna.

     -Iartă-mă ,Ethan.Gândeam cu voce tare…
     -Încearcă să nu mai gândeşti atunci.Una din fiicele noaste e pe moarte,iar tu te gândeşti cum să o jigneşti pe cealaltă.o
mustră Ethan pe Edith,ridicând tonul.
     -Bine,bine.Sper doar ca Alessiei să nu-i treacă prin cap să o supere pe Chayanne în momentul ăsta.

     -Fiica ta nu e o insensibilă,ca alte persoane…
     -Nu e momentul să ne certăm!Fă tot ce poţi ca să o salvezi pe fiica noastră.Trebuie să o transformi.Caută în cărţile tale

de vrăji,invocă pe cine vrei,dar fă ceva! strigă cu disperare Edith.
Ethan se indepartă de lângă soţia sa,mergând în pădure.

     -Unde te duci?
     -Să fac ceva.spuse el cu o expresie serioasă a feţei.
Răspunsul nu era în casă,nici în peşteră,era chiar în natură.Acolo de unde a început totul.După cum spune legenda,primul 

vrăjitor din istorie,Trybonce,a cunoscut-o pe Memphis în mijlocul pădurii.Ea era o femeie foarte frumoasă,cu părul brunet
şi ochi albaştri.Nimeni nu ştie cum sau de ce ,dar ea a devenit o gorgonă.Ethan a început să rostească în sinea lui o vrajă,
care a devenit un ţipăt răsunător:”Leythos massari d’afernios zegrad!” ,”Leythos massari d’afernios zegrad!”…”Leythos

massari d’afernios zegrad!!” .Edith îl aţintea cu privirea,aşteptând să se întâmple ceva.Crengile copacilor au început să se

legene,ca şi cum ar fi jucat ceva.Însă acesta nu era doar un simplu joc,era un joc unde „Game over” chiar însemna sfârşitul.

     Pământul cutremura,iar orizonturile s-au despărţit spre a lăsa loc unei alte lumi să pătrundă în realitatea noastră.A început

să plouă iar,însă acum tuna şi fulgera.Un fulger i-a întrepătruns pieptul lui Ethan,iar el a dispărut.Te intorceai cu spatele,
te uitai în sus,în jos,oriunde…era de negăsit.Ethan s-a dus.

__________________________________________________________________

     -Alessia,unde eşti?
     -Chayanne,tu chiar nu mă poţi vedea?întreabă ea în timp ce lacrimile se prelingeau pe obrajii săi.
     -Te simt,te aud…dar nu te văd!Ce se întâmplă cu mine?Ajută-mă…nu vreau să mor.
     În acel moment intră Edith în camera fetelor.
     -Mamă,Chayanne….abia apucă Alessia să glăsuiască,fiind întreruptă de Edith:

      -Tatăl vostru a dispărut!Ajută-mă să îl caut!

     -Unde e tata?şopteşte Chayanne speriată,cu capul plecat.
     -Chayanne,uită-te la mine….spune mama ei speriată.
     -Asta încercam să îţi spun ,intervine Alessia.

     -Nu,nu,nu se poate…nu poţi să treci prin ce am trecut şi eu !Nu meriţi asta! începe Edith să plângă.îmbrăţişând-o pe fiica

ei.Alessia,nu te rog,ci te implor să îl cauţi pe tatăl tău.Nu putem să îi pierdem pe amândoi,gândi ea cu voce tare.
     Fata cu părul blond plecă în căutarea tatălui ei.A mers în mijlocul pădurii,a încercat să facă vrăji de localizare,orice 

îi trecea prin minte,dar nimic nu funcţiona.Nu mai ştia ce să facă,aşa că s-a hotărât să aştepte pur si simplu.Secundele i se
păreau eternităţi,iar orice eternitate în plus era o şansă în minus la găsirea tatălui său.O linişte asurzitoare a pus 

stăpânire pe inima ei,până când o voce răguşită se auzi din depărtare:
     -Sunt aici….abia rostea Ethan,încercând să îşi recapete răsuflul.
     -Tată,unde ai fost?Te-am căutat,am făcut tot ce m-ai învăţat.Unde ai fost?
Ethan o privea calm şi indiferent,după câteva clipe de aşteptare hotărând să îi spună Alessiei ce trebuia să afle:

     -Nu îţi pot spune unde am fost sau cum am dispărut,nici eu nu îmi dau seama încă.Tot ceea ce ştiu e ceea ce mi-au şoptit
vocile.
     -Vocile?Care voci?întreabă Alessia confuză.
     -Nu am idee…dar ele au un mesaj pentru tine,fiica mea.
     -Tată..spune-mi odată.
     -Tu eşti singura care o poate transforma pe Chayanne.Ea este pe moarte,o singura vrajă o poate salva…trebuie să 
îndeplinim blestemul!Tu,Alessia,o vei transforma în gorgonă.Altfel,sora ta va fi învăluită în somnul cel de veci,iar tu vei

fi singura vinovată pentru asta.

__________________________________________________________________

     -Gata,micuţo,mami e cu tine,o linişteşte Edith pe fiica ei care era nevoită să treacă prin ce a trecut şi ea la un moment dat.
     -Spune-mi adevărul.Voi muri??
     -Dacă eu am trecut prin asta şi încă sunt în viaţă,şi tu vei fi.Doar eşti fiica mea,nu?
     -Te iubesc,mamă! izbucneşte Chayanne în plâns,după care îşi pierde cunoştinţa.

     Edith,cu inima sfâşiată,îşi pleacă capul deasupra fiicei sale,aşteptând.Nu ştia ce aştepta,poate să apară Ethan şi Alessia…pentru a curma suferinţa
lui Chayanne.E prea greu să o privească în ochi şi să-i spună că totul va fi bine,când defapt nici nu îşi imaginează ce viaţă o aşteaptă dacă va fi transformată în gorgonă.
     Uşa se întredeschide,iar în încăpere intră un baieţel frumuşel,cu ochi de caramel şi păr castaniu.Edith îşi întoarce capul spre el,făcându-i semn cu ochiul
să vină alături de ea:
     -Hayden,vino aici.
     -Ce a păţit surioara mea?întreabă frăţiorul Alessiei şi al lui Chayanne cu un glăscior timid.
     -Chayanne trece printr-un moment greu,iar tu nu poţi să înţelegi asta.Trebuie să aşteptăm să îşi revină,iar odată ce lucrul ăsta se va întâmpla,ea nu va

mai fi aceeaşi.Va fi cu totul alta,dar va ramane surioara ta cea mare.Înţelegi,micuţule?
     -Mami,nu îmi dau seama de ce spui,dar pot să îţi simt suferinţa.Şi niciodată nu am mai simţit asta la tine,îi şopteşte Hayden mamei lui la ureche,în 

timp ce el îşi îndepărtează mâinile firave de la pieptul mamei sale.El era un copil special,care avea darul aparte de a citi oamenii ca pe o carte deschisă
şi de a le cunoaşte sentimentele,odată ce inima lor avea contact cu mâinile sale .
     -Doar…fii aşa cum ai fost până acum.Tăcut şi misterios,independent şi cuminte.Eşti un copil special,iar asta ţi-o spun cu toată sinceritatea.Nu ştiu
când vei mai auzi astea de la mine,dar te rog să nu te schimbi niciodată.Chiar dacă nu îţi acord atenţie,să ştii că mereu voi fi mama ta.Singura pe care
o ai,insistă Edith asupra acestei idei,ca şi când ar presimţi că ceva rău s-ar întâmpla în curând şi nu ar mai avea ocazia să-i spună ce are pe suflet.
Emoţionat,Hayden îi dă un pupic pe obraz mamei sale:
     -Niciodată nu mi-ai vorbit aşa de frumos…
     -Îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme,micuţule.îşi cere iertare Edith,trecându-şi mâna prin părul lui castaniu.

___________________________________________________________________

     -Tată,cum să o transform eu pe Chayanne?Nu sunt capabilă de o asemenea vrajă,iar tu ştii asta prea bine.
     -Alessia,crede-mă,poţi mai mult decât ţi-ai imaginat vreodată.Trebuie doar să găseşti acea putere care e în interiorul tău,sapă adânc şi vei găsi ceea
ce cauţi.Acum haide să ne întoarcem acasă.Ai un blestem de îndeplinit!
     -Avem! Nu mă vei lăsa singură în situaţia asta,ştiu că nu ai face asta.

     În câteva clipe ajung în camera lui Chayanne,unde ea este inconştientă în pat,micuţa Katherina în pătuţul ei de lemn,iar Edith cu Hayden au parte de un

emoţionant moment mamă-fiu.

     -Am pierdut ceva?glumeşte Alessia cu o notă de ironie în voce.
     -Ethan,eşti aici! strigă Edith de bucurie,sărind la gâtul soţului ei.
     -Da,sunt aici.Cu veşti noi,afirmă acesta serios.
     -Ce s-a întâmplat?
     -Nu mă întreba de ce pentru că nu ştiu,dar Alessia este cea care trebuie să îndeplinească blestemul familiei.Ea trebuie să o transforme pe Chayanne în
gorgonă,iar asta trebuie să se întâmple cât mai repede posibil.Ce face ea?Doarme?
     -Defapt a leşinat de câtva timp.Nu te speria,nu a păţit nimic.Este un lucru specific gorgonelor înainte de transformare.Este mult mai bine pentru ea
să fie inconştientă decât să sufere.
     -Mamă?Pot să fiu auzită şi eu în casa asta?
     -Tatăl tau a spus ce era de spus,nu ştiu ce ar trebui să mai spui .
     -Destul! ţipă Alessia enervată,trăgând-o de mână pe mama ei şi ducând-o în spatele casei.Îmi explici ce e cu atitudinea asta?De ce te porţi aşa cu

mine?
 -Ştii prea bine că asta e relaţia noastră de ani buni.De ce ţi-am rănit orgoliul chiar acum?
     -Ce făceai în casă când am ajuns cu tata?Îl îmbrăţişeai pe Hayden,sau nu am văzut eu bine..?
     -Fii serioasă,vei fi geloasă pe un copil?
     -Nu sunt geloasă pe fratele meu,ştii bine că îl iubesc mai mult decât orice.Am o problemă cu tine,problema în familia asta este între noi două.Şi pe
Hayden l-ai ignorat toată viaţa,dar acum,brusc,îţi pasă de el.Chayanne a fost şi este preferata ta.Eu…sunt un nimic pentru tine!Cu toate că sunt primul
tău copil,nu am nicio importanţă în ochii tăi…

 -Alessia,nu cred că e momentul să facem o scenă acum.Doar copiii se mai comportă aşa.Astăzi mi-ai spus că ai 21 de ani şi nu e cazul să te mai
consider un „copil”.Ei bine,voi lua ca atare acel lucru.Haide să ne întoarcem în casă şi să găsim o soluţie pentru necazul abătut asupra noastră.Sper să
găsim o soluţie,pentru că eu nu te cred în stare de o asemenea vrajă.
     -Ce ţi-am făcut să mă urăşti? întreabă Alessia cu lacrimi în ochi . Nu te pot înţelege…dar bine,fie cum vrei tu.Vom încheia discuţia aici şi ne vom
întoarce în casă,iar lucrurile între noi vor rămâne la fel.Tot ce ai spus astăzi mi-a lăsat cicatrici adânci în inimă,mai mult ca oricând,dar presupun că
nu ai cum să înţelegi asta,pentru că mama ta nu te-a tratat niciodată aşa.Nu vreau să mai pierd timpul cu o femeie care nu ştie să fie mamă,dar uită-te
în ochii mei şi ia aminte: Vei regreta asta!

________________________________________________________________________

     Alessia se întoarce în casă,simţindu-se mai umilită şi mai dispreţuită ca nicicând.Când e pe punctul de a închide uşa,dă peste Nikolas.El este soţul lui Chayanne,şi totodată tatăl Katherinei.Coboară deseori din munţi pentru a îşi revedea părinţii şi pentru a îşi aduce unele lucruri de care are nevoie.

Jocul de culori al curcubeului apărut după ploaie se revarsă asupra părului blond şi lung până la umeri al bărbatului,iar ochii lui, albastru-verzui, o
privesc insistent pe Alessia.Aceasta,iritată,spune:
     -Încă nu ai aflat veştile,nu-i aşa?
     -Ce ar trebui să aflu?
     -Intră şi vei vedea cu ochii tăi…eu am un blestem de îndeplinit! exclamă Alessia cu o voce hotărâtă,îndreptându-se spre peşteră.
Odată ajunsă acolo,ia nişte cărţi vechi şi prăfuite de pe nişte rafturi şi le aşează pe o măsuţă,după care începe să le răsfoiască în speranţa că ar putea
găsi ceva ce i-ar fi de folos.
     -Draga mea,am venit să te ajut.Tu mi-ai spus că nu te-aş putea lăsa singură în asta,şi trebuie să îţi dau dreptate.Cu ce te-ai gândit să începi?

     -Ei bine,tată…acum am luat doar nişte cărţi de vrăji să le răsfoiesc puţin.După ce a spus asta,Alessia a început să devină agitată şi să dea paginile
tot mai repede,până când şi-a pierdut controlul şi a aruncat cartea la picioarele tatălui său,oftând: „Probabil am început cu stângul…nu e nimic de folos
în cărţile astea!”
     -Nu fii atât de sigură.Învaţă să ai răbdare şi vei stăpâni lumea!
    -Ştiu că îţi plac proverbele,dar acum am nevoie de o vrajă foarte importantă,tată.

     -Am spus acel proverb cu un scop:e o lecţie de viaţă pentru tine.Te-ai gândit vreodată că nu trebuie să citeşti toate cărţile alea?
     -Asta înseamnă că le-ai citit tu pe toate şi îmi vei spune ce conţine fiecare,nu-i aşa?
     -Nu mă refeream la asta.Eşti o vrăjitoare,iar vrăjitorii au puteri pe care nici nu şi le imaginează.Poţi face din tot,nimic şi din nimic,tot!
     -Am prins ideea…vrei să spui că aş putea afla conţinutul acestor cărţi printr-o vrajă,fără ca eu să pierd vremea citindu-le.
     -Nici la asta nu mă refeream.Dă-mi mâna ta!
Alessia îi intinde mâna sa lui Ethan,după care el rosteşte o vrajă,iar fiica lui,neştiind ce spune,repetă dupa el.Cărţile de pe măsuţă cad jos,deschizându-se
fiecare la o anumită pagină.Apoi,aproape toate cărţile de pe rafturi cad,deschizându-se la o anumită pagină.
     -Ăsta a fost ajutorul meu. afirmă Ethan cu o voce blândă.
     -Şi eu ce fac de aici ?Ai făcut un dezastru în peşteră,dar nici nu mi-ai spus ce ar trebui sa fac.
     -Dă-ţi singură seama de asta.E o lecţie de viaţă.Nici să nu-ţi treacă prin gând să închizi cărţile şi să le pui la locul lor.Când o să ai un răspuns în
privinţa vrăjii pe care trebuie să o faci,atunci şi doar atunci poţi veni la mine.Mult noroc,fiica mea,şi ţine minte: La momentul potrivit,în locul potrivit,
magicul se întâmplă!Viaţa e ca un puzzle,trebuie doar să reconstituieşti părţile componente. îi dă de înţeles Ethan.
 -Oh da…şi acum ce puzzle aş putea să fac eu?oftează Alessia.

     Timpul trece,iar ea se plimbă prin peşteră şi nu face nimic.Nu are idee despre ce trebuie
să facă sau ce trebuie să caute.
     Stând plictisită pe un scaun,simte un vânt puternic cum îi mângâie spatele.Vântul îşi accentuează puterea,pătrunzând tot mai mult în peşteră,iar în
momentul în care e pe punctul de a se închide o carte datorită vântului,Alessia se aruncă asupra cărţii,încercând să o ţină deschisă .
     -Tata mi-a spus că trebuie să rămâi aşa cum eşti acum,nici să nu-ţi treacă prin cap să te mişti! ripostează Alessia,putând fi asemănată cu un copil ce
nu vroia să îşi piardă jucăria preferată.
     Rămânând în această poziţie,ea aruncă o privire mai atentă asupra cărţilor,paginilor la care sunt deschise cărţile,iar lucrul care îi atrage atenţia este
primul rând de pe pagină,primul cuvânt şi anume iniţiala acestuia,scrisă cu caractere îngroşate.Interesată de jocul de cuvinte,sau mai bine spus de
litere,Alessia îşi întoarce capul,uitându-se la celelalte cărţi,la restul paginilor deschise,respectiv la iniţialele de pe fiecare pagină.Ca deşteptată din
somn,se aşează la măsuţă şi începe să scrie pe o foaie iniţialele cuvintelor scrise cu caractere îngroşate de pe fiecare carte,la pagina deschisă.Fiind
foarte concentrată,tresare când toate cărţile se închid brusc,gândindu-se că ăsta nu a fost vântul,ci natura însăşi,semn care arată că este aproape de
răspuns.Piesele puzzle-ului erau găsite,însă aranjarea lor cerea atenţie şi efort.
Alessia s-a străduit foarte mult să găsească o legătură între literele scrise pe foaie,dar nu reuşea nicicum.Enervată de-a binelea,îşi loveşte mâna de
măsuţă,înţepându-se într-un cui bătut în acel lemn.Îşi pune degetul înţepat deasupra foii,pentru a îl vedea mai bine.Picăturile de sânge care curgeau
din degetul său înţepat au căzut pe anumite litere de pe foaie,formând cuvântul „S Â N G E” . Iată,un indiciu!Acum că au rămas mai puţine litere,
a rezolvat puzzle-ul cu uşurinţă.Cu un zâmbet pe buze,merge după tatăl ei să îi dea vestea cea bună:
     -Tată,tată,am găsit ! Am reuşit !
     -Alessia…nu-mi vine să cred.Chiar ai reuşit?
     -Da,nici eu nu realizez că am făcut asta.Nu mă credeam atât de isteaţă,glumeşte ea .Uite,puzzle-ul de care mi-ai spus tu e un joc de cuvinte,care
reprezintă ingredientele necesare pentru a face vraja: „S Â N G E” , „V R Ă J I T O A R E” , „G O R G O N Ă” şi „C O L I E R” .
     -Vrăjitoarea eşti tu,cea care îndeplineşti blestemul.Gorgona este Chayanne,colierul e lănţişorul de la gâtul meu,iar sângele…..
     -Cred că ştiu de al cui sânge avem nevoie,completează Alessia propoziţia lui Ethan.
     -Aveţi nevoie de sânge pur de gorgonă,intervine Edith,apărând de nicăieri.Aveţi nevoie de sângele meu,iar eu o să îl ofer fără să mă gândesc de două
ori.
     Răsuflând uşurat,Ethan le spune Alessiei şi lui Edith:
     -Din moment ce avem tot ce ne trebuie,putem să o transformăm mâine pe Chayanne.De mâine încolo,viaţa tuturor se va schimba,iar eu sunt dispus să 
accept asta şi să fac orice ca să fim o familie fericită. 

Anunțuri

6 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s