M-am trezit buimaca,incercand sa-mi amintesc ce s-a intamplat.Nu vedeam nimic,ma aflam intr-un loc intunecat.Imi era foarte frig si m-am ghemuit
ca o pisicuta,incercand sa ma incalzesc.
In intuneric,s-au zarit doua luminite,de culoarea chihlimbarului,care se apropiau tot mai mult de mine.Am asteptat sa vad ce va urma sa se intample.
In timp ce se apropia de mine,a marait de cateva ori,iar in spatele lui a venit un alt lup.Am inceput sa ii vad mai bine in intuneric.Se luptau,iar eu eram
la cativa pasi de ei si stateam ghemuita.Ce puteam pati intr-un loc inchis,intunecat,cu doi lupi care se luptau ? Chiar nu stiam raspunsul la intrebare
asta,insa stiu ca bataile inimii mele au devenit tot mai slabe,le simteam din ce in ce mai putin…pana cand mi-am pierdut din nou cunostinta,fiind invaluita
intr-un somn adanc,care se pare ca m-a ajutat sa scap de senzatia de teama pe care o aveam in acel moment.
Am deschis ochii,tresarind.Eram intinsa pe jos,iar tot ce vedeam era mantia azurie a cerului,intesata cu tot felul de „picturi” albe.Am incercat sa ma
ridic,insa ma durea tot corpul.Am auzit murmurul unui izvor,lucru care m-a relaxat putin.Am asteptat sa vad daca se intampla ceva,sau daca vine cineva
dupa mine.Cineva m-a strigat din departare:
-Sherlyn !!
Eu mi-am intors capul si l-am vazut pe Byron.Inima a crescut in mine de bucurie,crezand ca am scapat .
-Byron ! L-am prins eu de mana fericita.Cum m-ai gasit?
Privirea lui s-a schimbat.De la una calda si dragastoasa,la una rece si ingrijoratoare.
-Umm ? Ai de gand sa imi raspunzi?intreb eu
-Uite…sunt multe lucruri pe care trebuie sa le afli,si sa le accepti.O sa te ajut sa treci peste tot.O sa incep cu ceva usor…
Eu i-am urmarit gesturile facute cu mainile prin aer.Eram nerabdatoare.El a oftat,dupa care a indraznit sa spuna :
-Michael traieste.
Buzele mele au schitat un zambet,asteptandu-l sa continue,insa el nu a facut-o.Mi-am pierdut controlul si am inceput sa strig la el .S-a enervat si mi-a
spus TOTUL dintr-o rasuflare:
-Da,el traieste!Nu e mort,nici tinut ostatic ! Ce a patit nu are nicio legatura cu razboiul,ci cu Drake.El este un vrajitor puternic care te vrea,dar pe
el l-a luat mai intai.De mult timp incerc sa il gasesc,insa nu reusesc nicicum,iar asta doare!Nu am nicio idee despre ce as putea face,insa trebuie sa
existe o solutie.Iar lupii care te-au atacat aseara…sunt varcolaci.Nu iti vor face rau,doar ca era luna plina si s-au transformat.Si-au pierdut controlul.
Ii stii pe toti.Liam e „masculul alpha”,iar restul sunt …din haita.Jake,Alexander si inca vreo 4 baieti pe care nu ii cunosti asa bine…eu completez
grupul, mi-a spus ingandurat.
-Nu pot sa cred ca exista asa ceva in lume . E prea…ireal !
-Vrei sa-ti fac o demonstratie ?
Eu am dat din cap in semn de aprobare,iar el s-a indepartat putin de ea,s-a tavalit prin iarba si oasele au inceput sa ii trosneasca.El maraia,iar in
clipa urmatoare nu il mai vedeam pe nicaieri.M-am uitat in stanga…nimic.In dreapta,am zarit un lup cu blana cenusie.Era Byron . Chiar era un varcolac!
Totul era adevarat! El a inceput sa fuga prin padure,cu o viteza impresionanta.Dupa cateva minute s-a intors,in forma lui omeneasca.
-Cum poti fi un varcolac ? am intrebat eu uimita
El mi-a raspuns cu o alta intrebare:
-Cum poti fi …. dar s-a oprit.Eu i-am aruncat o privire confuza,dupa care i-am spus:
-Ce sunt?Cine sunt ? …
* Byron a completat propozitia in sinea lui : „Cum poti fi o vrajitoare? … *
A tras aer in piept,replicand:
-Ma gandeam cum poti fi atat de neincrezatoare – a spus incurcat – ,haide sa-ti explic ce trebuie sa facem de acum incolo .
Eram pregatita sa il ascult.Eram pregatita sa fac orice ca sa il salvez pe Michael,sa ma salvez pe mine de ciudatul ala de vrajitor . Nu imi venea sa cred
cat de usor am acceptat totul,nu imi venea sa cred cu ce usurinta am asimilat informatiile astea.Supranaturalul exista! Nu totul se rezuma la oameni si
animale.Eu cu Byron ne-am intors in pestera unde i-am vazut pe acei lu…varcolaci luptandu-se.Nu stiu de ce,dar nu imi mai inspirau frica.Nu ii
percepeam ca niste dusmani,nu cred ca erau .Pe drum,mi-am spus in sinea mea,plina de resentimente :
„O sa regreti asta,Drake !! „

 

18 răspunsuri »

  1. Cata onoare pe mine sa fiu prima care iti apreciaza capitolul asta 🙂

    Acum am si eu ceva cu care „sa ma dau mare” 😀 … am anticipat corect ce erau defapt lupii 🙂 In legatura cu comentariile anterioare (de la celelalte capitole) tin sa mentionez ca toate sunt adevarate : te pricepi sa ne lasi in „pom” ! 😉 Cu toate acestea capitolul este grozav si drept sa-ti spun abia astept Next`ul 😀

  2. Dupa ziua de maine,in care vom plange la maxim si ne vom distra si mai la maxim,o sa il postez cu cea mai mare placere.O sa incep azi,dar nu stiu daca il termin,dar in weekend o sa il ai 🙂
    Multumesc mult blondo ^_^

  3. Asa,ca sa fiu rea si aici…..ca pe blogul lui miky ma manifestai destul:)))…..imi place de sherlyn ca o tine dintr`o lesinatura in alta:)))….iar faza cu varcolacii este super:D…..ce nu imi place la capitolul asta-marea mea nemultumire e ca nu are o continuare postata,asa ca vezi cum faci sa o postezi:)) ca murim aici

  4. Imi place atat de muuuult!Intr-o poveste de-a mea apar varcolaci si persoane cu puteri paranormale dar nu e ca a ta.Sau e?Ma rog,acum sunt aici sa iti spun,din nou,cat de mult ador cum scrii!Imi place atat de muuuult!Next!

  5. :O am bănuit ca ceva nu era ok cu lupii(ca nu erau lupi normali) îmi place cum evoluează povestea ❤ e foarte draguță și cum au zis ci cei de mai sus "chiar te pricepi sa ne lași în pom":))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s