-Repeta ce ai spus ! am strigat eu socata 

Alexander a venit aproape de mine,luandu-mi fata intre maini si fortandu-ma sa ma uit in ochii lui . 

Imi soptea niste cuvinte al caror inteles  imi era acum necunoscut .Ma hipnotiza felul in care ma privea . Nu,nu,nu!! Nu in felul in care o facea Michael…ci in sensul rau.Ma manipula . Am inceput sa ametesc si sa-mi pierd echilibrul , insa el m-a prins . M-a asezat jos,iar eu nu ma puteam misca . Ce mi-a facut varcolacul asta ?! 

      -Unde am ramas? intreaba el zambind

      -Alexander,ce i-ai facut ? Tocmai am pierdut o  ocazie de a-i spune adevarul , a zis Byron .

      -Am hipnotizat-o.Doar atat.Cred ca aveai dreptate.Probabil nu e pregatita sa afle adevarul . Cu siguranta nu e pregatita ! 

*Eu mi-am miscat usor un deget,dar m-am prefacut in continuare imobilizata.Acum ii auzeam .*

      -Nu stiu ce sa zic . La urma urmei,va trebui sa afle ca e o vrajitoare . 

      -Da…intr-o buna zi va afla ca este o mica vrajitoare urmarita de Drake,iar noi doar o protejam . spune Alexander

-Esti sigur ca e o mica vrajitoare? Poate e mai mult de atat,din moment ce Drake o cauta de atata timp . Poate are un rol important in dezlegarea blestemului . 

      -Poate…haide sa plecam . E mai bine sa fie singura cand isi revine . 

Off ! Chiar acum trebuiau sa plece ? Cand devenea mai interesant ?

A trecut o saptamana . O saptamana in care m-am prefacut ca nu stiu nimic,desi curiozitatea ma omora pe dinauntru . M-am imprietenit cu varcolacii,mai putin cu Liam .Imi arunca mai tot timpul priviri rau-intentionate .

      Stateam singura in locul meu,cand aud pe cineva apropiindu-se . Era Byron :

      -Uite ! imi zambeste usor ,in timp ce imi da un mar verde .

     -Multumesc . ii zambesc la randul meu .

     -Eu o sa plec . Esti bine ?

Eu nu ii raspund,insa decid in ultimul moment sa ii dau de inteles ca am auzit ce au discutat atunci el si Alexander . Ii spun pe un ton indiferent :

      -Stiu .

El isi schimba privirea . Eu continui :

      -Vrei explicatii,nu ? Si eu as fi vrut…si inca vreau . dupa care ma intorc cu spatele .El incerca sa inteleaga despre ce vorbesc,dar eu m-am infuriat si am tipat la el :

      -Stiu ceea ce sunt ! Si ce incercati sa faceti voi .Daca ati vrea sa ma protejati cu adevarat ,mi-ati spune adevarul .

-La ce bun ? Il stii deja. Nu imi explic cum …

      -Poate pentru ca sunt o vrajitoare,cum am auzit de la voi . Poate de asta nu a functionat hipnoza .

      -Trebuie sa te felicit . Joci bine teatru !

Eu am ras ironic .

      -Ma asteptam la altceva de la tine . Te credeam un prieten , Byron .

      -Iti sunt prieten , Sherlyn ! Intelege odata ! Am vrut sa te protejez . Asa cum am crezut de cuviinta . Urma sa iti spun adevarul . 

-Nu te cred ! 

      -Atunci de ce i-am spus lui Ruth adevarul ? Acum cateva zile … credeam ca am pierdut-o . A trebuit sa ii spun adevarul despre mine . La inceput i-a fost frica,dar totusi , si-a pus credinta in mine . Asta inseamna iubire adevarata … apoi i-am povestit despre tine . De asemenea,i-am spus Tammarei . Ea nu a reactionat prea bine,i-a fost prea frica,a fost mult prea neincrezatoare . De atunci ma evita . Ruth iti simte lipsa . Nu ai idee cate lacrimi a varsat pentru tine . Nu mai stiam cum sa o linistesc . 

      La auzul acelor cuvinte am izbucnit in plans . Byron m-a luat in brate : 

-Linisteste-te …O sa fie totul bine . 

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – 

      Restul zilei a trecut normal . Bineinteles , daca poti numi „normal” faptul ca nu m-am mai oprit din plans pentru ca eram cu gandul la Michael,la prietenele mele…la ce am patit zilele astea si la ce va urma sa se mai intample . 

I-am auzit vocea lui Byron . M-a intrebat : 

      -Te-ai calmat ? 

Eu dau din cap in semn de aprobare . El era tot un zambet . Il intreb :

      -De ce esti asa binedispus ? 

-Eu si Ruth ne-am impacat . 

      -Ma bucur mult pentru voi , ii spun eu imbratisandu-l .

      -Am vorbit cu ea . Maine va veni sa te vada . 

Buzele mele au schitat un zambet care mi-a luminat fata . Vestea asta m-a bucurat nespus de mult . 

Am mai discutat cu Byron putin , pe urma am adormit . Eram foarte obosita . 

                                               . . . . . . . . . . . . . . . .

      Un fum m-a inabusit , trezindu-ma . Am inceput sa tusesc . Ii auzeam pe cei din haita tipand . Erau panicati . Indreptandu-ma spre ei , imi spun in gandul meu :   ” Oh , acum ce se mai intampla  ? ”  

10 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s