-Sherlyn…
-Ce ti-a luat asa mult ? am intrebat printre dinti
-Esti mult prea nelinistita.Aveam destule pe cap,nu era cazul sa fii si tu o piedica pentru mine ! a tipat Massari
-Nici nu stiu cum am ajuns aici ! Eram intr-o camera de tortura si m-am impiedicat de o scandura,am ajuns pur si simplu in locul asa. Aici oamenii tai
m-au tratat ca pe o prizoniera,apoi am auzit vocea baiatului din cealalta celula,am vrut sa vorbesc cu el,am crezut ca…am vrut…
-Sherlyn,opreste-te. spune Massari pe un ton calm.
-Nu,nu ma pot opri ! Nu stiu cine esti,nu stiu ce este locul asta,nu imi pot da seama cand s-a schimbat viata mea atat de mult. Acum…nu imi mai
gasesc rostul,i-am pierdut pe toti pe care ii iubeam,acum cateva saptamani eram o fata normala,tot ce imi doream era sa il vad,sa stiu ca e bine,credeam
ca s-a intors si ca vom putea fi fericiti,dar totul s-a ruinat,cand am deschis ochii eram singura….spune-mi,cum crezi ca pot trece peste toate astea de
una singura ?! Ce te face sa crezi ca durerea va disparea,daca ma opresc ?
Odata ce acestea au fost spuse,am izbucnit in plans.Lacrimile imi curgeau pe fata fara oprire,aveam nevoie de ceva,dar nu realizam de ce
anume.Cautam o portita de scapare,incercam sa ma conving ca voi putea trece peste…In timp ce gandurile mele ma invaluiau intr-o stare
inexplicabila,am simtit doua brate inconjurandu-ma si oferindu-mi confort.Mi-am deschis incet ochii plini de lacrimi,vazandu-l pe Massari
tinandu-ma strans in brate. Nu imi imaginasem ca il voi vedea intr-o ipostaza ca asta,dar…aparentele inseala. Am incercat sa nu scot nici
un cuvant pret de cateva secunde,timp in care am realizat ca am ajuns singura de-a binelea,prietenii si familia nici nu banuiau unde sunt eu,
iar de Michael nu stiam nimic.Am ajuns sa plang in fata celui care ma tine captiva,am ajuns in bratele dusmanului. Am vrut sa ma retrag din
imbratisarea lui,dar m-a strans mai puternic,mangaindu-mi parul si soptindu-mi :
-Shh…e totul bine,linisteste-te…
-Dar trebuie sa vorbim..te rog,ajuta-ma. Nu vreau sa raman inchisa intre acesti pereti,in locul asta intunecat si plin de mister.Scoate-ma
de aici !
Massari mi-a dat drumul cu greu,privindu-ma in ochi. Dupa cateva momente de liniste a inceput sa imi explice :
-Trebuie sa intelegi ceva…imi pare rau sa iti spun asta,dar nu te pot scoate de aici. Nu acum.
-Ce te opreste ? am intrebat eu ranita de raspunsul sau negativ
-Iti voi spune ce este locul asta.O voi face doar pentru ca esti o vrajitoare si poti sa intelegi asta,dar trebuie sa ma asculti si sa nu iesi din cuvantul
meu.
Eu am dat din cap in semn aprobator,fiind interesata de ceea ce urma sa spuna. El a respirat adanc,incepand sa imi povesteasca :
-Locuiesc aici de multa vreme. Cand am venit aici,am spus tuturor ca imi doresc casa asta pentru mine. De afara,lumea o priveste cu alti ochi. Pare o
casa desprinsa din povesti,din cele de groaza.Eu,fiind un vampir,am simtit ca e locul potrivit pentru mine. Nu mi-a fost greu sa o obtin. Dupa ce m-am
mutat aici,lucrurile ciudate au inceput sa se intample.Simteam mereu un miros de sange care ma ametea,dar nu era nimeni prin preajma. Nici macar un
cadavru mort nu am gasit. Era o tentatie nebuneasca,un miros pe care nu il mai simtisem inainte. Dupa o bucata de timp,aveam vise pe care nu le puteam
controla,desi vampirii pot face asta. In fiecare seara,cand intunericul punea stapanire pe tinut,auzeam zgomote care de care mai infricosatoare,voci
care sopteau cuvinte cunoscute doar de vrajitori,imi simteam corpul slabit si bantuit de o forta intunecata. Nu am mai intalnit asa ceva,nu eram un om
posedat de demoni sau bantuit de fantomele celor care au parasit aceasta lume,ci un vampir.Si eram intr-adevar speriat de ceea ce se petrecea cu
mine. Intr-o zi am chemat un vrajitor si i-am marturisit ce mi se intampla in aceasta casa. Timp de cateva zile a locuit aici cu mine pentru a-si da
seama ce se intampla….aici,unde ne aflam noi acum,au fost inchisi sute de vrajitori pentru a fi impiedicati in a-si mai folosi puterile. Ei incercau sa-mi
transmita un mesaj,pe care eu l-am inteles,si nu a fost tarziu. Spiritele au putut fi eliberate datorita unei vraji facute de vrajitorul chemat de mine,dar
locul a ramas marcat. Eu sunt singurul care poate intra si iesi de aici dupa bunul plac,pentru ca sunt stapanul casei. Dar nu te pot scoate de aici,pentru
ca tu esti o vrajitoare,iar eu vampir. Eu pot sa ii scot de aici pe cei care apartin speciei mele,iar tu vei putea iesi de aici cand voi gasi un vrajitor care
sa te scoata. Apreciaza ca ti-am marturisit toate astea si nu imi mai fa probleme,stai aici o perioada si eu voi veni de cate ori voi putea sa te vizitez.
Imi promiti ?
Dupa cele auzite,eu vroiam sa il credeam…nu stiam daca era adevarat sau nu,dar alta cale nu era. Trebuia sa ii raspund. Am schitat un zambet sters,
soptind :
-Da. Iti promit !
Massari a parasit celula in liniste,lasandu-ma singura. Vroiam ca timpul sa treaca mai repede,si baiatul din celula alaturata sa se intoarca.Imi era dor
sa-i aud vocea,era o consolare pentru mine,simteam ca il aud pe Michael…

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Am gasit vechiul meu telefon,dupa vreo 5 luni. Era in cutiuta mea cu sperante:) speranta ca voi putea sa ii repar camera foto si difuzorul vreodata 🙂 si,intarand la favorite,am gasit blogul tau. Ce sa va ? Un singur capitol nou…:( Poate vrei sa inchei povestile astea,inca doua trei capitole si gata,ca sa nu ramanem in pom. Sau poate vrei sa lasi pe alte bloggerite sa le continuie… Ai talent, cu adevarat, dar nu ai timp si poate nici nu-ti place sa scrii,poate nu SF. Am sa revin sa vad dacă imi raspunzi. 😉

    • Imi cer scuze ca te-am dezamagit,ai dreptate,organizarea timpului nu e punctul meu forte.Dar imi place sa scriu,mai ales S.F,si o sa incerc sa imi fac timp mai mult pentru blog. De cand am postat acest capitol am primit doar un comentariu(de la Miky) si credeam ca povestile mele nu mai prezinta un interes ca la inceput 😦 dar probabil si altii se afla in situatia mea,cu scoala si timpul liber. Nu renunt,si promit ca aduc un capitol nou zilele astea.

  2. waw nu ma asteptam la asta …un blestem??? putin infricosator ma intreb ce se va intampla cu ei …sper sa il gaseasca pe Michael sau ar fi super sa fie tipul din pestera…dar daca ar fi el inseamna ca si Michael ar fi un vrajitor?

    • scuza-ma te rog, doar acum ti-am vazut comentariul :(…sper sa intri din nou pe blogul meu. Am avut o perioada de cateva luni in care nu am mai scris pentru povestile de pe blog, in schimb am inceput sa scriu pentru cartea mea, care era inceputa dinainte sa fac blogul… sunt constienta ca am dezamagit, dar sper ca in viitorul apropiat sa revin la cum a fost si sa imi recapat cititorii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s