<<Simteam frica.Pentru prima oara simteam ceva diferit,ca si cand mi-as fi gasit locul.Era un amalgam de sentimente:frica,emotie,liniste,bucurie sau
tristete?!…eram confuza.Nu stiam ce erau toate astea,dar eu vroiam sa aflu mai mult,asa ca am pornit cu pasi repezi spre lumina care se observa usor in
universul intunecat in care ma aflam.Inconstienta,o iau la fuga si ma arunc in bratele necunoscutului,dar ma lovesc de o usa.Sfioasa,o deschid si pasesc
inauntru.Am ramas muta la privelistea de acolo….
Era o incapere foarte mare,care imi dadea senzatia de „acasa”,cu un candelabru urias si sclipitor,iar peretii purtau semnele timpurilor vechi….
parfumul emanat de nicaieri si de pretutindeni imi dadea impresia ca ma aflu intr-un loc ireal,un loc prea frumos…dar imediat mi-am regretat cuvintele
spuse in sinea mea.Intr-un colt am zarit niste oase si m-am apropiat sa ma pot uita mai bine.Erau….schelete? Da! Erau vreo 10 schelete.M-am dat
cativa pasi inapoi,speriata.M-am intors cu spatele pentru a pleca,dar niste zgomote ciudate m-au facut sa raman acolo.Scheletele s-au ridicat in aer
si….s-au luat de mana?! Intr-adevar,au inceput sa danseze nestingherite,iar eu vroiam sa tip dar nu puteam.
Eram paralizata.Nu puteam sa ma misc,doar ochii ii puteam roti in sus si in jos,dreapta ori stanga,pentru a admira incantatoarea priveliste la care am
fost supusa sa asist.Daca tot nu pot vorbi,macar in gandul meu sa fiu ironica,ca sa-mi mai destind un pic starea de spirit,care e pe cale sa atinga
punctul maxim al groazei.
De teama am dat drumul lacrimilor,lasandu-le sa mi se prelinga pe obraji,iar fata mi s-a prefacut intr-o bucata de marmura.Scheletele au format un
cerc,iar eu ma aflam in mijlocul lor,urmarindu-le dansul grotesc.Totusi,in situatia in care ma aflam nu prea aveau ce sa caute zambetele si rasetele,dar
era oarecum amuzant sa privesc niste schelete dansand prin aer.M-am mai linistit putin cu gandul ca sunt intr-o camera ciudata,inconjurata de schelete…
acum astept doar sa se mai intample ceva.Un schelet se apropie de mine,incercand sa-si miste mainile tremurande,dupa care imi spune:
-Ce cauti tu printre noi?
Eu am incercat sa vorbesc,dar nu am putut.Atunci s-a holbat la mine…stai putin.Cum se putea holba daca nu avea ochi? Ma rog,m-am pierdut in
acele doua goluri negre ale sale,pana cand si-a chemat „prietenii” alaturi de el,iar eu le urmaream miscarile,curioasa.
Alt schelet il impinge pe primul,asezandu-se in fata mea,adresandu-mi-se cu un apelativ parca scos din povesti:
-Tu,micuta vrajitoare…este doar vina ta! Din cauza ta am ajuns aici,asa! Eu vreau sa o fac sa plateasca ,trebuie sa simta ce am simtit si noi !
Celelalte schelete il aprobau pe acesta cu glasuri ragusite,dupa care am simtit ca pot sa ma misc,iar primul lucru pe care l-am facut a fost sa o iau la
fuga,insa usa nu se deschidea.Mi-am intors capul spre ei,vazand doua schelete privindu-ma din departare,dupa care au strigat simultan:
-Fugi,fata mea! Gaseste-ti scaparea si nu privi in urma!
La auzul acestor vorbe,am inceput sa bat cu mainile in usa,dupa care mi-am spus in gand [deoarece inca nu puteam vorbi] : „Deschide-te odata!” si s-a
deschis….Am luat-o la fuga cat de repede am putut,fara sa privesc in urma,desi le auzeam vocile ragusite in spatele meu.
Fugeam in intuneric,cautand o scapare,care nu a intarziat sa apara.M-am impiedicat de un covor si m-am rostogolit pe scari,ajungand undeva…nu stiam
unde.Zeci de lumanari s-au aprins deodata,inconjurandu-ma.Mi-am ridicat incet ochii spre tavan,vazand o priveliste care m-a facut sa inghet.
Michael…era spanzurat ?!Atarna de uriasul candelabru din acea incapere,cu o funie in jurul gatului,leganandu-se inconstient. Am inceput sa il strig,
implorandu-l sa nu moara.Atunci am simtit un fior rece,dupa care o voce pe care nu o mai auzisem niciodata,dar care mi s-a parut mult prea cunoscuta,
mi-a soptit: ” A ajuns asa doar din cauza ta…tu esti vinovata pentru tot ce se va intampla de acum incolo ! ” …Vrand sa spun ceva,am simtit ca nu mai
am cuvinte.Cu ochii inecati de lacrimi,am privit iar acea imagine care ma inspaimanta. >>

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Am deschis ochii si am rupt contactul cu lumea viselor.A fost doar un vis…un cosmar. Din care nu m-am „trezit”,se pare…Mi-am intors privirea spre
ceasul de pe noptiera.Era 3:25. Statusem cu ochii atintiti pe tavan mai bine de jumatate de ora.Era mai mult decat evident ca visul acela m-a tulburat
mult si m-a facut sa-mi dau seama de sentimentele mele pentru Michael,iubitul meu.Il iubeam,prea mult ! Dintr-odata am simtit un val de caldura care
ma inabusea,asa ca nu am mai putut ramane intre acei 4 pereti.M-am ridicat din pat,imbracata intr-o rochita alba de noapte,scurta,coborand cu pasi
usori scarile interioare ale casei.Nu e prima data cand plec de acasa in toiul noptii.Oricum,cum ii pasa?Mama face scandal de fiecare data doar de dragul
de a-si descarca nervii pe cineva,iar tata e ….indiferent.La tot ce se intampla cu mine.Uneori ma simt adoptata.Odata ce gandul asta mi s-a strecurat
prin minte,un zambet ironic si-a facut loc pe buzele mele.
Am iesit in gradina,indreptandu-ma spre lacul din apropierea casei.Nu era cel mai bun moment pentru a face o baie,dar asta m-ar racori ,mi-am spus
eu in sinea mea. In momentul in care am vrut sa-mi dau jos rochita,ramanand in lenjerie intima,o voce cunoscuta s-a auzit in spatele meu :
Stiam cine imi vorbea.Acea voce imi dadea fiori si ma „misca” intr-un fel in care nu a mai facut-o nimeni vreodata.
-Doar nu ai de gand sa faci asta?ma intreaba el
Simteam cum inima incepe sa imi bata mai tare,iar ochii mi s-au umplut de lacrimi.Lacrimi de fericire.I-am sarit in brate,fara a mai fi in stare de
altceva.Dupa cateva minute,mi-am indepartat corpul din imbratisarea sa,luandu-i fata in maini.Am soptit emotionata:
-Michael…
El a zambit usor,era acel zambet care ma facea mereu sa fiu cea mai fericita persoana atunci cand ma aflam in preajma lui.Mi-a depus un sarut usor
pe buze,dupa care mi-a zis :
-Da,chiar eu.Si nu voi mai pleca,m-a asigurat el .
Inca nu imi venea sa cred …el era chiar aici.Dupa un an in care l-am vazut doar in poze si in amintirile din seiful inimii mele,statea in fata mea.Se
intorsese din razboi.Era teafar !Asta era cel mai important lucru.Si era aici,alaturi de mine! Chiar daca parintii mei nu erau de acord cu relatia noastra,
asta nu m-a impiedicat sa traiesc o poveste de dragoste care a inceput acum 4 ani,intalniri pe ascuns si minciuni spuse alor mei….Nu imi place sa mint,
dar ei au facut-o de atatea ori…asa ca eu doar le-am intors-o inapoi,aparand ceea ce am vrut sa am.
Ne-am petrecut noaptea imbratisati,la malul lacului,sub ramurile stejarului care ne veghea.

Mici sulite de foc mi-au intrepatruns pielea,iar eu am deschis ochii,somnoroasa.Nu-i simteam mainile protectoare in jurul meu,nu ii simteam parfumul
dulce,nu il vedeam pe nicaieri.L-am strigat de nenumarate ori,insa nu am primit niciun raspuns.Am cazut in genunchi si am izbucnit in plans.Nu ma puteam
stapani.Ma simteam de parca cineva mi-ar fi strapuns inima cu o tepusa,insa durea mult mai tare.Nu puteam sa ma decid.A fost reala noaptea trecuta,ori
a fost alt vis?
Nu stiam ce sa mai cred,pentru ca ma trezisem la malul lacului,sub stejarul unde a inceput povestea noastra.Orice mi-ar fi trecut prin cap,nu aveam
nici dovezi,nici argumente.Michael a fost aici noaptea trecuta! Mintea imi poate juca feste,insa inima niciodata!
Nu e posibil ca totul sa fi fost doar …o iluzie !

Anunțuri

25 de răspunsuri »

  1. Si acum, ta na na na,parerea mea avizata de scriitoare-Just kidding:)))
    Nici nu stiu cu ce sa incep,visul a fost creepy,noroc ca sunt epilata pe maini ca altfel ma zbarleam toata:)))). Ignore me-Doar glumele mele nesarate:)))
    Imi place mult capitolul,suspansul amestecat cu putina groaza la inceput,descrierea si revederea lor,ce m-a enervat insa a fost faptul ca m-ai lasat cu ochisorii in soare.Da,stiu,eu fac asta tot timpul pe blog,dar totusi….
    Un inceput,zic eu, promitator,nu e plictisitor,dimpotriva mentine atentia pana la sfarsit,personajul feminin se anunta a fi interesant…sa vedem ce o fi si cu Michael,sa speram ca nu sfarseste spanzurat de lustra pana la urma.
    Bafta in continuare si astept nextul.

  2. Poate am invatat putin de la tine sa las cu ochisorii in soare 😀 (glumesc)
    Nu va ajunge spanzurat ,dar pana la revederea celor doi Sherlyn va fi nevoita sa treaca prin multe ….
    Multumesc mult de tot , si eu astept capitolele tale 🙂
    P.S : Chiar daca tu le spui glume nesarate,mi-au adus zambetul pe buze.Pari o fata amuzanta si simpatica,sper sa mai impartasim pareri legate de fic-urile noastre 🙂 .

  3. Iti multumesc mult ,Simo ! Ma bucur ca fetele carora le citeam fic-urile acum ceva timp imi impartasesc acum pareri despre munca mea . Mai trebuie sa iau legatura si cu Theo :)…

    Bafta si tie ! pupici ^_^

  4. Eu nu stiu de unde sa incep. In primul rand felicitari ca te-ai hotarat sa postezi pe un blog 😀 Scrii frumos, de fapt frumos e putin zis, descrii bine si actiunea merge usor..nu stiu cum sa ma exprim ca sa ma intelegi, totul vine de la sine, e ca si cum ai fii in fata mea si mi-ai vorbi 😀 Personajul feminin pare destul de independent si e oarecum misterios 😀 deci alt lucru care imi place 😀 sper totusi ca el sa traiasca pana la final si sunt curioasa cum arata fizic 😀 e un inceput ft bun, asa ca astept next-ul pentru ca ne-ai lasat in pom 😀

  5. Eu mi l-am imaginat ca si Tyler din The vampire diaries…sa zicem 🙂 . Iar Sherlyn este bruneta cu ochi albastri .
    M-am apucat de capitolul 2 de cateva ore ,insa nu e gata.Nu stiu daca o sa il termin maine,sunt clasa a 8a si mai am 2 zile impreuna cu colegii…deci o sa fiu tot un plans,cum am fost si azi .
    Cel tarziu in weekend o sa postez next-ul .
    Multumesc mult de incurajare ^_^ !

  6. Helllo. Mă bucur mult că am descoperi blogul ăsta. Pfoaii, câte vreau să-ți zic. Păi, pentru început, vreau să îți spun că îmi place nespus de mult cum scri. Ești minunată, descri superb și ști să ții în suspans, nu glumă. În al doilea rând, îmi plac mult personajele, iar imaginația ta întrece orice limite. Nu știu, cred că ar trebui să înșir acum o listă de cuvinte gen: SUPERB, MIRIFIC, SENZAȚIONAL sau SPECTACULOS, dar nu cred că este nevoie, pentru că probabil că tu ști cum scri.

    Așadar, toate laudele și merg să citesc nextuul, că mor de curiozitate!

    Hugs, Miky! ♥

    p.S: Te-am adăugat în lista mea de Blogroll. ♥

    • Cat m-a bucurat comentariul tau ! M-am uitat putin pe blogul tau si am vazut ca esti o mare fana TVD , si vreau sa spun ca si eu sunt,deci nu scapi de niste comentarii din partea mea zilele astea !
      Capitolul 2 e postat ,iar al treilea o sa il postez maine sau poimaine.
      Pe langa aceasta poveste,eu scriu o carte.Daca vei citi postarea „Pentru inceput ” vei vedea ca mi-a fost sursa de inspiratie pentru acest fic . Este o munca mai grea sa scriu un capitol din carte decat unul dintr-un fic ,iar astazi m-am convins de asta,postand primul capitol din poveste am vazut ca e o munca usoara,si mai ales frumoasa.
      Cat de curand o sa postez ceva pe blog,niste fragmente din carte si o descriere a acesteia,sper sa imi spui parerea ta si in legatura cu ea .
      Multumesc mult pentru comentariu,toate m-ati incurajat enorm !

      Pupici , Bianca ^_^

  7. De unde sa incep?De la minunat sau de la mirific?Ai un mare talent in ale scrisului.Cand am vazut ca a fost doar un vis tare linistita am ramas.Pentru mine nu a fost creepy din contra a fost foarte foarte amuzant.Ohhh sceletele astea dansatoare:)) Am citit totul dintr-o rasuflare iar asta este de foarte bine,crede-ma.Am fugit la next.
    xoxo,
    Bianca

  8. HEY! 😀 Primul capitol din „Prinsa in lumea lor” m-a cam speriat ;)) Imi place mult cum descrii si ai reusit sa pastrezi…acel ceva ca sa ma ti in suspans si sa ma captivezi. Pe langa faptul ca primul capitol e putin HORROR, nu m-am putut abtine sa nu rad la scheletii dansatori :)) ( sa sti ca eu asa fac la filmele de groaza: mereu gasesc ceva amuzant in ele 😀 ). Ca si Irina sper totusi ca Michael sa nu sfarseasca spanzurat de lustra, mi l-am imaginat ca pe un tip frumos si nu imi place cand tipii frumosi mor ;). So…frumos capitol, trec la next 🙂
    Hugs!~AndaAnduta

  9. Mi-ai cerut parerea si pentru alte povesti de pe blog…ei bine…E geniala , imi place mult povestea asta…ma duc la urmatorul capitol …super!

  10. este….nush cum sa iti spun dar este extraordinar dar acesta e un compliment prea modest pentru ceea ce ai scris tu aici hei sa fie clar cand iti publici prima carte eu o citesc prima :)))) dar hai sa revenim la poveste e prea tare ai o …nush cum sa zic o usurina a scrisului poti treceusor de la vis la realitate faci aceste treceri aproape neremarcate ca si cum ar fi fost ceva firesc este ,sa o citez pe profa mea de chimie ,foarte tare 😀 ma duc la next :*

    Alee:*

    • Iti multumesc din suflet,nu stii ce ma bucur sa aud lucrurile astea 🙂 chiar sper sa public o carte in viitor si am mari planuri pentru ea,am postat aici primele doua capitole,cartea se numeste „Destinul impotriva noastra” .
      Mersi din nou,daca vrei vom pastra legatura aici pe blog,te pup :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s