Capitolul 8 – Helena

      Sulitele de foc ale soarelui imi strapungeau pielea,iar eu alergam spre un

stejar maret,pe care il vedeam din departare. Stiam ca ma apropii tot mai

mult,insa parea ca ma departez de locul unde vroiam sa ajung. O voce se aude

din spatele meu :

     -Ai crezut ca m-ai pierdut ?

     Eu ma intorc cu fata spre el,imbratisandu-l.I-am zambit,dupa care i-am

raspuns :

     -Stiam ca te voi gasi.

     -Sunt aici.Si sunt doar al tau.

     Odata ce aceste cuvinte au fost spuse,Michael se indeparta tot mai

mult,iar

eu il vedeam in ceata….Imi rasunau in minte cuvintele lui ca o

soapta : „Doar al tau….”

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
     -Domnisoara,treziti-va ! V-am adus mancarea.spune o femeie cu o voce

ragusita. Eu imi deschid incet ochii,vazand o femeie langa mine,tinand in maini o tava cu mancare.

     -Cine esti ? intreb eu

     -Massari mi-a spus ca trebuie sa am grija de tine.A plecat… suspina aceasta

     -Unde ? Cand ?

     -Dupa ce te-a adus in casa asta.Tu nu ai de unde sa stii pentru ca ai

dormit doua zile la rand.

Am fost putin surprinsa.Nu ma gandeam ca eram atat de obosita.

Dupa cateva clipe,ea ma indeamna :

     -Ia si mananca .

     -Nu mi-e foame.

     -Te rog…el a spus ca trebuie sa am grija de tine.Daca nu as face-o,nici nu vreau sa ma gandesc la consecinte….

     – La ce te referi ? Ce iti va face ?

Cu lacrimi in ochi,aceasta continua : 

     -Nu mi-o va inapoia pe fiica mea daca nu fac tot ce spune el.

     -Fiica ta ? Unde e? Ce i-a facut ? …

     -Este acolo…prinsa in….lumea lor….

Eu nu stiam ce sa spun.Eram speriata,si totodata mi-era mila de biata femeie.Am luat-o de mana,incercand sa o linistesc :

     -Shh…e totul bine.O sa te ajut sa iti recuperezi fiica. Cum te numesti ?

     -Helena. raspunde ea in soapta

     -Helena,asculta-ma.Te voi ajuta sa iti gasesti fiica,dar trebuie sa ma ajuti si tu pe mine.

     -Eu stiu unde e Thaya.Dar nu pot patrunde acolo.Doar el poate .

     -Ce are locul asta atat de special ?

Usa camerei mele s-a deschis brusc,intrand un barbat scund,cu privire de gheata.I-a poruncit Helenei :

     -Iesi , Helena ! Acum !

     -De ce vorbesti asa cu ea ? am tipat eu

In clipa urmatoare a venit in fata mea,aratandu-si coltii.Ochii lui ma priveau

cu pofta,vrand sa se napusteasca asupra mea . Helena a intervenit :

     -Te rog,las-o in pace.Massari are nevoie de ea vie !

El ma impinge in pat,privindu-ma cu dispret.Se intoarce spre

Helena,spunand :

     -Esti o simpla muritoare.Nu ai dreptul sa imi spui ce sa fac si de ce are nevoie stapanul tau.

     -Este si stapanul tau,chiar daca nu iti place sa recunosti.

     El iese din camera furios,tragand-o pe Helena dupa el.

Am ramas singura…din nou . Dupa cateva ore de stat singura,privind frumoasa gradina din spate,m-am decis sa ma plimb prin casa.Stiam ca erau paznici in fata casei,dar cred ca aveam voie macar sa fac asta,nu imi placea sa stau inchisa in camera mea.M-am indreptat cu pasi usori spre usa,deschizand-o.Am inceput sa ma plimb pe holul lung al casei.Erau tablouri peste tot,unele ilustrand portrete de femei,altele razboaie.Am trecut pe langa o masuta pe care erau asezate multe vase din portelan,bibelouri si obiecte din sticla. Le-am admirat putin,dupa care mi-am continuat drumul .

      Am  tresarit la auzul unui bibelou care a cazut jos,spargandu-se in mii de bucatele.

     Intorcandu-ma cu fata,am vazut …